dezmiriști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV.
Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. –
Dez- +
miriște.dezmiriști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmiriștí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezmiriștésc, imperf. 3
sg. dezmirișteá; conj. prez. 3
să dezmirișteáscădezmiriști (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV.
Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. —
Pref. dez- + miriște.