dezminți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMINȚÍ, dezmínt, vb. IV.
1. Tranz. A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva.
2. Refl. A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. –
Dez- +
minți (după
fr. démentir).