dezlâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLÂNÁ, pers. 3
dezlânează, vb. I.
Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦
Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. –
Dez- +
lână.dezlâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezlâná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se dezlâneázădezlâna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLÂNÁ, pers. 3
dezlânează, vb. I.
Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦
Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. —
Pref. dez- +
lână.