dezinteresare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de
a se dezinteresa; nepăsare. –
V. dezinteresa.dezinteresare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZINTERESÁRE s.f. Faptul de a se dezinteresa; lipsă de interes, nepăsare. [<
dezinteresa].
dezinteresare (Dicționaru limbii românești, 1939)* dezinteresáre f. Acțiunea de a saŭ de a te dezinteresa (dezinteres).
dezinteresare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezinteresáre (de-zin-/dez-in-) s. f.,
g.-d. art. dezinteresắrii; pl. dezinteresắridezinteresare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dezinteresare f. calitatea persoanei dezinteresate.
dezinteresare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de
a se dezinteresa; nepăsare. —
V. dezinteresa.