dezintegra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I.
Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (
impr.) a se dezagrega. ◊
Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din
fr. désintégrer.dezintegra (Dicționar de neologisme, 1986)DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (
Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (
Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr.
désintégrer].
dezintegra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr.
désintégrer)
dezintegra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezintegrá (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb.,
ind. prez. 3
dezintegreázădezintegra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I.
Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (
impr.) a se dezagrega. ◊
Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. — Din
fr. désintégrer.