dezinhibiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINHIBÍȚIE s. f. Ieșirea din starea de inhibiție, înlăturare a inhibiției; dezinhibare. – Din
fr. desinhibition.dezinhibiție (Dicționar de neologisme, 1986)DEZINHIBÍȚIE s.f. (
Med.) Înlăturarea stării de inhibiție. [Gen.
-iei. / < fr.
désinhibition].
dezinhibiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZINHIBÍȚIE s. f. dezinhibare. (< fr.
désinhibition)
dezinhibiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINHIBÍȚIE s. f. Ieșirea din starea de inhibiție, înlăturare a inhibiției; dezinhibare. — Din
fr. desinhibition.