dezinhiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. –
Dez- +
inhiba.dezinhiba (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)
dezinhiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezinhibá (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb.,
ind. prez. 3
dezinhíbădezinhiba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. —
Pref. dez- +
inhiba.