dezinfecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINFÉCȚIE, dezinfecții, s. f. Dezinfectare. – Din
fr. désinfection.dezinfecție (Dicționar de neologisme, 1986)DEZINFÉCȚIE s.f. Dezinfectare. [Gen.
-iei, var.
dezinfecțiune s.f. [< fr.
désinfection].
dezinfecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZINFÉCȚIE s. f. dezinfectare. (< fr.
désinfection)
dezinfecție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dezinfecție, dezinfecții s. f. consum de băuturi spirtoase; stare de ebrietate provocată de consumul de băuturi spirtoase.
dezinfecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezinfécție (distrugere a germenilor patogeni)
(de-zin-, -ți-e/dez-in-) s. f.,
art. dezinfécția (-ți-a), g.-d. art. dezinfécției; pl. dezinfécții, art. dezinfécțiile (-ți-i-)dezinfecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINFÉCȚIE, dezinfecții, s. f. Dezinfectare. — Din
fr. désinfection.