dezicere - explicat in DEX

dezicere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] – V. dezice.

dezicere (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice].

dezicere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezícere s. f., g.-d. art. dezícerii

dezicere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] — V. dezice.