dezgărdina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGĂRDINÁ, dezgărdinéz, vb. I.
Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi;
p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. –
Dez- +
gardină.dezgărdina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezgărdiná (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
dezgărdineázădezgărdina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I.
Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi;
p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. —
Pref. dez- + gardină.