dezgheț - explicat in DEX

dezgheț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).

dezgheț (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) dezgheț n., pl. urĭ. Dezghețare: în timpu dezghețuluĭ e urît pe drum.

dezgheț (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.

dezgheț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezghéț s. n., pl. dezghéțuri

dezgheț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). — Din dezgheța (derivat regresiv).