dezbumba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A(-și) descheia o haină încheiată cu nasturi; a(-și) descheia nasturii de la o haină. –
Dez- + [îm]
bumba.dezbumba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezbumbá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
dezbúmbădezbumba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A(-și) descheia o haină încheiată cu nasturi; a(-și) descheia nasturii de la o haină. — Pref
dez- + [îm]
bumba.