dezavuare - explicat in DEX

dezavuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.

dezavuare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAVUÁRE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].

dezavuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezavuáre (livr.) (de-za-vu-a-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavuắrii (-vu-ă-); pl. dezavuắri

dezavuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] — V. dezavua.