dezavantaj - explicat in DEX

dezavantaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

dezavantaj (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].

dezavantaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)

dezavantaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.

dezavantaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezavantáj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantáje

dezavantaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.

dezavantaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. — Din fr. désavantage.