dezastruos - explicat in DEX

dezastruos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZASTRUÓS, -OÁSĂ, dezastruoși, -oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporțiile unui dezastru; catastrofal. [Pr.: -tru-os. – Var.: dezastrós, -oásă adj.] – Din fr. désastreux.

dezastruos (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZASTRUÓS, -OÁSĂ adj. Nimicitor, catastrofal, groaznic. [Pron. -tru-os. / cf. fr. désastreux].

dezastruos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZASTRUÓS, -OÁSĂ adj. catastrofal, groaznic. (< fr. désastreux)

dezastruos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezastruós (-tru-os) adj. m., pl. dezastruóși; f. dezastruoásă, pl. dezastruoáse

dezastruos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZASTRUÓS, -OÁSĂ, dezastruoși, -oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporțiile unui dezastru; catastrofal. [Pr.: -tru-os. — Var.: dezastrós, -oásă adj.] — Din fr. désastreux.