dezastros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZASTRÓS, -OÁSĂ adj. v. dezastruos.dezastros (Dicționaru limbii românești, 1939)* dezastrós, -oásă adj. (fr.
désastreux). Funest, nenorocit:
ploaĭe dezastroasă. Adv. În mod dezastros.
dezastros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dezastros a. care cauzează dezastre.
dezastros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZASTRÓS, -OÁSĂ adj. v. dezastruos.