dezasortare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZASORTÁRE, dezasortări, s. f. Acțiunea de
a dezasorta și rezultatul ei. –
V. dezasorta.dezasortare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZASORTÁRE s.f. Acțiunea de a dezasorta. [<
dezasorta].
dezasortare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZASORTÁRE, dezasortări, s. f. Acțiunea de
a dezasorta și rezultatul ei. —
V. dezasorta.