dezasimila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZASIMILÁ, pers. 3
dezasimilează, vb. I.
Refl. A suporta un proces de dezasimilație. – Din
fr. désassimiler.dezasimila (Dicționar de neologisme, 1986)DEZASIMILÁ vb. I. tr., refl. (
Despre substanțele complexe din organism) A (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice pe care organismul le elimină. [Cf. fr.
désassimiler].
dezasimila (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZASIMILÁ vb. tr., refl. (despre substanțele complexe din organism) a (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină. (< fr.
désassimiler)
dezasimila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezasimilá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb.,
ind. prez. 3
dezasimileázădezasimila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZASIMILÁ, pers. 3
dezasimilează, vb. I.
Refl. A suporta un proces de dezasimilație. — Din
fr. désassimiler.