dezangajare - explicat in DEX

dezangajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZANGAJÁRE, s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.

dezangajare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZANGAJÁRE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].

dezangajare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZANGAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja)

dezangajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezangajáre (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajắrii

dezangajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZANGAJÁRE s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. — V. dezangaja.