dezamorsare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de
a dezamorsa. –
V. dezamorsa.dezamorsare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZAMORSÁRE s.f. Acțiunea de a dezamorsa și rezultatul ei. [<
dezamorsa].
dezamorsare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezamorsáre (de-za-/dez-a-) s. f.,
g.-d. art. dezamorsắrii; pl. dezamorsắridezamorsare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de
a dezamorsa. —
V. dezamorsa.