dezamăgitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZAMĂGITÓR, -OÁRE,dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. – Dezamăgi + suf. -tor.
dezamăgitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !dezamăgitór(de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezamăgitóri; f. sg. și pl. dezamăgitoáre
dezamăgitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZAMĂGITÓR, -OÁRE,dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. — Dezamăgi + suf. -tor.