dezamăgi - explicat in DEX

dezamăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.

dezamăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezamăgí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 să dezamăgeáscă

dezamăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. — Pref. des- + amăgi.

dezamăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezamăgì v. a scoate din amăgire, a deziluziona.