dezamăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV.
Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. –
Dez- +
amăgi.dezamăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezamăgí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezamăgésc, imperf. 3
sg. dezamăgeá; conj. prez. 3
să dezamăgeáscădezamăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV.
Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. —
Pref. des- +
amăgi.dezamăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dezamăgì v. a scoate din amăgire, a deziluziona.