dezalcătui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din
des1- +
alcătui.