dezagrement - explicat in DEX

dezagrement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.

dezagrement (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].

dezagrement (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)

dezagrement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezagremént (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagreménte

dezagrement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. — Din fr. désagrément.