dextrină - explicat in DEX

dextrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEXTRÍNĂ, dextríne, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

dextrină (Dicționar de neologisme, 1986)
DEXTRÍNĂ s.f. Substanță albă, colorabilă în albastru sau roșu cu iodul, care rezultă din amidon. [< fr. dextrine].

dextrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEXTRÍNĂ s. f. substanță albă, produsă prin degradarea parțială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc. (< fr. dextrine)

dextrină (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dextrínă f., pl. e (d. dexter, drept, fiindcă soluțiunea acesteĭ substanțe e dextrogiră). Chim. O substanță gumoasă care rezultă din încălzirea amidonuluĭ la 170º-200º. E solubilă în apă și dă o soluțiune cleĭoasă numită ciriș.

dextrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

dextrină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dextrină f. materie gumoasă extrasă din amidon.

dextrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEXTRÍNĂ, dextrine, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. — Din fr. dextrine.