dexteritate - explicat in DEX

dexteritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

dexteritate (Dicționar de neologisme, 1986)
DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].

dexteritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEXTERITÁTE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)

dexteritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dexteritáte f. (lat. dextéritas, -átis, d. dexter, drept, îndemănatic). Îndemănare, abilitate.

dexteritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dexteritáte s. f., g.-d. art. dexteritắții; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexteritắți

dexteritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dexteritate f. îndemânare.

dexteritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucra de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. — Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.