devoțiune - explicat in DEX

devoțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVOȚIÚNE s. f. (Livr.) Evlavie, cucernicie. ♦ (Rar) Devotament. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dévotion.

devoțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DEVOȚIÚNE s.f. (Rar) Cucernicie, pietate, evlavie (manifestată mai ales în practica unui cult). [< fr. dévotion, it. devozione].

devoțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio)

devoțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* devoțiúne f. (lat. devótio, -ónis, devotament, d. de-vovére, -vótum, a devota). Pietate, evlavie. Devotament.

devoțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
devoțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. devoțiúnii

devoțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVOȚIÚNE s. f. (Livr.) Evlavie, cucernicie. ♦ (Rar) Devotament. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dévotion.