deviaționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVIAȚIONÍST, -Ă, deviaționiști, -ste s. m. și
f. Deviator. [
Pr.:
-vi-a-ți-o-] – Din
fr. déviationniste.deviaționist (Dicționar de neologisme, 1986)DEVIAȚIONÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are o atitudine neconformă cu o linie politică; propriu deviatorilor. [< fr.
déviationniste].
deviaționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVIAȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. deviator (II). (< fr.
déviationniste)
deviaționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deviaționíst (-vi-a-ți-o-) s. m.,
pl. deviaționíștideviaționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVIAȚIONÍST, -Ă, deviaționiști, -ste, s. m. și
f. Deviator. [
Pr.:
-vi-a-ți-o-] — Din
fr. déviationniste.