deviație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală. ◊ (
Med.)
Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
fr. déviation.deviație (Dicționar de neologisme, 1986)DEVIÁȚIE s.f. 1. Abatere, îndepărtare față de o direcție normală dată; deviere.
2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. [Gen.
-iei, var.
deviațiune s.f. / cf. fr.
déviation, it.
deviazione].
deviație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr.
déviation, lat.
deviatio)
deviație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deviáție (-vi-a-ți-e) s. f.,
art. deviáția (-ți-a), g.-d. art. deviáției; pl. deviáții, art. deviáțiile (-ți-i-)deviație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală. ◊ (
Med.)
Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale. [
Pr.:
-vi-a-] — Din
fr. déviation.