detriment - explicat in DEX

detriment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum

detriment (Dicționar de neologisme, 1986)
DETRIMÉNT s.n. Prejudiciu, pagubă. ◊ În detrimentul = în paguba. [Pl. -te, -turi. / < fr. détriment, it. detrimento, lat. detrimentum].

detriment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETRIMÉNT s. n. prejudiciu, pierdere materială sau morală. ♦ în detrimentul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva). (< fr. détriment, lat. detrimentum)

detriment (Dicționaru limbii românești, 1939)
* detrimént n., pl. e (lat. detrimentum). Pagubă, prejudiciŭ.

detriment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detrimént (mai ales în constr. în ŭl) (de-tri-) s. n.

detriment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detriment n. pagubă: e în detrimentul meu.

detriment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). — Din fr. détriment, lat. detrimentum.