deține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȚÍNE, dețín, vb. III.
Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
2. A dispune de..., a poseda, a avea;
spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.
3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din
fr. détenir (după
ține).