determinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit.
2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. –
V. determina. Cf. fr. déterminé.determinat (Dicționar de neologisme, 1986)DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. //
s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr.
détérminé].
determinat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETERMINÁT, -Ă I.
adj. precizat. ◊ cauzat de ceva. ◊ (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr.
déterminé)
determinat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)determinat, -ă, determinați, -te adj. (pub.) ferm, hotărât.
determinat (Dicționaru limbii românești, 1939)*determinát, -ă adj. Fix:
oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut:
soldat determinat.determinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit.
2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. —
V. determina. Cf. fr. déterminé.