determinabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETERMINÁBIL, -Ă, determinabili, -e, adj. Care poate fi determinat. – Din
fr. déterminable.determinabil (Dicționar de neologisme, 1986)DETERMINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi determinat. [Cf. fr.
déterminable].
determinabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETERMINÁBIL, -Ă adj. care poate fi determinat. (< fr.
déterminable)
determinabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*determinábil, -ă adj. (d.
determin). Care se poate determina.
determinabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)determinábil adj. m.,
pl. determinábili; f. determinábilă, pl. determinábiledeterminabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETERMINÁBIL, -Ă, determinabili, -e, adj. Care poate fi determinat. — Din
fr. déterminable.