determina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETERMINÁ, determin, vb. I.
Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦
Spec. A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦
Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date.
3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre.
4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții.
Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. – Din
fr. déterminer, lat. determinare.determina (Dicționar de neologisme, 1986)DETERMINÁ vb. I. tr. 1. A fi cauza imediată a unui fenomen sau proces, a unui lucru; a condiționa, a cauza.
2. A stabili cu precizie; a lămuri, a preciza. ♦ A deduce; a calcula (pe baza unor date anumite).
3. A hotărî la ceva, a convinge, a decide (pe cineva).
4. A preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții. [P.i.
detérmin și
determín. / < fr.
déterminer, it., lat.
determinare].
determina (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETERMINÁ vb. tr. 1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza. 2. a stabili cu precizie (o dată un termen). ◊ a calcula (pe baza unor date). 3. a convinge, a decide la ceva. 4. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții. 5. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura. (< fr.
déterminer, lat.
determinare)
determina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)determiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
detérminădeterminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)determinà v.
1. a hotărî, a indica într’un mod precis:
a determina o distanță; 2. a cauza, a produce:
căderea a determinat moartea; 3. a face să iea o rezoluțiune:
l’am determinat să plece.determina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETERMINÁ, detérmin, vb. I.
Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦
Spec. A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦
Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date.
3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre.
4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții.
Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. — Din
fr. déterminer, lat. determinare.