deteriorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de
a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare. [
Pr.:
-ri-o-] –
V. deteriora.deteriorare (Dicționar de neologisme, 1986)DETERIORÁRE s.f. Acțiunea de a deteriora și rezultatul ei; (
spec.) stricăciune. [Pron.
-ri-o-. / <
deteriora].
deteriorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deterioráre (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. deteriorắrii; pl. deteriorắrideteriorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de
a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare. [
Pr.:
-ri-o-] —
V. deteriora.