deteriora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETERIORÁ, deteriorez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. déteriorer, lat. deteriorare.deteriora (Dicționar de neologisme, 1986)DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
détériorer, it., lat.
deteriorare].
deteriora (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr.
déteriorer, lat.
deteriorare)
deteriora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb.,
ind. prez. 3
deterioreázădeteriora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETERIORÁ, deteriorez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [
Pr.: -
ri-o-] — Din
fr. déteriorer, lat. deteriorare.deteriorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.