deteriorà - explicat in DEX

deteriora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

deteriora (Dicționar de neologisme, 1986)
DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].

deteriora (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)

deteriora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deterioreáză

deteriora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] — Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

deteriorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.