detergent - explicat in DEX

detergent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETERGÉNT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. – Din fr. détergent.

detergent (Dicționar de neologisme, 1986)
DETERGÉNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care se întrebuințează la curățirea, degresarea și detașarea fibrelor textile; detersiv. 2. Purgativ. [< fr. détergent].

detergent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETERGÉNT, -Ă adj., s. m. (substanță, amestec) care servește ca agent de spălare și dezinfectare. (< fr. détergent)

detergent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*detergént, -ă adj. (lat. detergens). Med. Care curăță, care șterge (Se zice maĭ mult detersiv).

detergent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detergént¹ adj. m., pl. detergénți; f. detergéntă, pl. detergénte

detergent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detergént² s. m., pl. detergénți

detergent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETERGÉNT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. — Din fr. détergent.