detentor - explicat in DEX

detentor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

detentor (Dicționar de neologisme, 1986)
DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].

detentor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETENTÓR¹ s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)

detentor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETENTÓR² s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)

detentor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.

detentor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detentór s. m., pl. detentóri

detentor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.

detentor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. — Din fr. détenteur.