detențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (
Jur.)
1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări.
2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată.
3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [
Pr.:
-ți-u-. –
Var.:
deténție s. f.] – Din
fr. détention, lat. detentio, -onis.