detentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETENTĂ, detente, s. f. 1. (
Fiz.) Expansiune.
2. Calitate a unui sportiv prin care reușește să se desprindă de la sol în înălțime sau în lungime (prin combinarea forței și a vitezei). – Din
fr. détente.detentă (Dicționar de neologisme, 1986)DETÉNTĂ s.f. 1. Destindere a volumului unui gaz.
2. (
Sport) Pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. [Pl.
-te. / < fr.
détente].
detentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETÉNTĂ s. f. 1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său. ◊ (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire. 2. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. (< fr.
détente)
detentă (Dicționaru limbii românești, 1939)*deténtă f., pl.
e (fr.
détente, d.
détendre, a destinde. V.
destind).
Fiz. Expansiunea unuĭ gaz supus în ainte presiuniĭ.
detentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deténtă s. f.,
g.-d. art. deténtei; pl. deténtedetentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETÉNTĂ, detente, s. f. 1. (
Fiz.) Expansiune.
2. Calitate a unui sportiv prin care reușește să se desprindă de la sol în înălțime sau în lungime (prin combinarea forței și a vitezei). — Din
fr. détente.