detensionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETENSIONÁRE, detensionări, s. f. Acțiunea de
a detensiona și rezultatul ei. [
Pr.:
-si-o-] –
V. detensiona.detensionare (Dicționar de neologisme, 1986)DETENSIONÁRE s.f. Acțiunea de a detensiona. [Pron.
-si-o-. / <
detensiona].
detensionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detensionáre (-si-o-) s. f.,
g.-d. art. detensionắrii; pl. detensionắridetensionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETENSIONÁRE, detensionări, s. f. Acțiunea de
a detensiona și rezultatul ei. [
Pr.:
-si-o-] —
V. detensiona.