detensiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETENSIONÁ, detensionez, vb. I.
Tranz. A elimina sau a reduce tensiunea. [
Pr.:
-si-o-] –
Des1- +
tensiona.detensiona (Dicționar de neologisme, 1986)DETENSIONÁ vb. I. tr. (
Tehn.) A elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material. [Pron.
-si-o-. / <
detensiona].
detensiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETENSIONÁ vb. tr. 1. (tehn.) a elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material. 2. a face să dispară tensiunea, încordarea; a destinde. (< de
1- + tensiona)
detensiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*detensioná (a ~) (-si-o-) vb.,
ind. prez. 3
detensioneázădetensiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETENSIONÁ, detensionez, vb. I.
Tranz. A elimina sau a reduce tensiunea. [
Pr.:
-si-o-] —
Pref. de- +
tensiona.