detenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETÉNȚIE s. f. v. detențiune.detenție (Dicționar de neologisme, 1986)DETÉNȚIE s.f. v.
detențiune.
detenție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!deténție (-ți-e) s. f.,
g.-d. art. deténției; pl. deténțiidetenție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETÉNȚIE, detenții, s. f. (
Jur.)
1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări.
2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată.
3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [
Var.:
detențiúne s. f.] — Din
fr. détention, lat. detentio, -onis.