detecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. – Din
fr. détection.detecție (Dicționar de neologisme, 1986)DETÉCȚIE s.f. Acțiunea de a detecta. ♦ Identificarea prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. [Gen.
-iei, var.
detecțiune s.f. / cf. fr.
détection].
detecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETÉCȚIE s. f. 1. identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. 2. punere în evidență a radiațiilor nucleare dintr-un anumit mediu. (< fr.
détection)
detecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detécție (-ți-e) s. f.,
art. detécția (-ți-a), g.-d. art. detécției; pl. detécții, art. detécțiile (-ți-i-)detecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. — Din
fr. détection.