detector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele)
Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer.
Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din
fr. détecteur.detector (Dicționar de neologisme, 1986)DETECTÓR s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc.
2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr.
détecteur].
detector (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr.
détecteur)
detector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detectór s. n.,
pl. detectoáredetector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele)
Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer.
Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. — Din
fr. détecteur.