detectiv - explicat in DEX

detectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent secret aflat în serviciul poliției din unele țări sau în serviciul unei persoane particulare. – Din fr. détective.

detectiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DETECTÍV s.m. Agent secret al poliției judiciare; agent secret în serviciul unei persoane sau al unei instituții polițienești particulare. [< fr. détective, cf. engl. detective].

detectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETECTÍV s. m. agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. (< fr. détective, engl. detective)

detectiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*detectív m. (fr. détective, d. engl. detective, agent al polițiiĭ de siguranță, d. to detect, a descoperi, care vine d. lat. de-tégere, de-tectum a descoperi. V. protector, tegument). Agent secret al polițiiĭ de siguranță.

detectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detectív s. m., pl. detectívi

detectiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detectiv m. agent polițienesc care descopere pe făcători de rele.

detectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare, care culege date ori investighează în cazul unei persoane. — Din fr. détective.