detașament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent.
2. Echipă, grup. – Din
fr. détachement.detașament (Dicționar de neologisme, 1986)DETAȘAMÉNT s.n. 1. Grup de militari, de luptători înarmați (separați momentan de unitatea lor) căruia i se încredințează o anumită misiune.
2. Unitate; echipă, grup. [< fr.
détachement].
detașament (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETAȘAMÉNT s. n. 1. grup de militari, de luptători înarmați căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. ◊ grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave. (< fr.
détachement)
detașament (Dicționaru limbii românești, 1939)*detașamént n., pl.
e (fr.
détachement). Trupă de soldațĭ despărțită dintr’alta maĩ mare.
detașament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detașamént s. n.,
pl. detașaméntedetașament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)detașament n. trupă de soldați separați dintr’un corp principal pentru a împlini o misiune specială.
detașament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent.
2. Echipă, grup. — Din
fr. détachement.