detașabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETAȘÁBIL, -Ă, detașabili, -e, adj. Care poate fi detașat. – Din
fr. détachable.detașabil (Dicționar de neologisme, 1986)DETAȘÁBIL, -Ă adj. Care se poate desprinde, detașa (
I,1) [în DN]. [Cf. fr.
détachable].
detașabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETAȘÁBIL, -Ă adj. care se poate desprinde, detașa. (< fr.
détachable)
detașabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detașábil adj. m.,
pl. detașábili; f. detașábilă, pl. detașábiledetașabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETAȘÁBIL, -Ă, detașabili, -e, adj. Care poate fi detașat. — Din
fr. détachable.